L127/2016
Propunere legislativă privind Legea sindicatelor
|
| Număr de înregistrare: |
51
|
| Data de postare a opiniei: |
25.01.2016 21:07:00
|
| De la: |
Anton Vasile
|
|
|
| Textul opiniei: |
Art. 2 alin. 4) din Legii nr. 62/2011 privind dialogul social, în prezentul proiect se prevede faptul ca „O persoana poate face parte, în acelasi timp, numai dintr-o singura organizatie sindicala la acelasi angajator” Având în vedere prevederile Constitutiei Romaniei si reglementarile internationale propun eliminarea alin. 4) din Legea 62/2011 pentru ca devine incident acestora de mai sus, dupa cum urmeaza: Dreptul de asociere si de afiliere la organizatii sindicale este garantat de Constitutie (art. 40). În temeiul aceste reglementari au fost adoptate reglementari specifice si detaliate. Cadrul legal în acest domeniu este stabilit de Codul Muncii (art. 214 – 220) si Legea nr. 62/2011 privind legea dialogului social. De asemenea acest drept universal este stipulat în instrumente juridice internationale si regionale privind drepturile omului si libertatile fundamentale, semnificative fiind prevederile art. 20 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, art. 11 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale, art. 5 si 6 din Carta Sociala Europeana revizuita, art. 2 si 9 din Conventia nr. 87/1948 privind libertatea sindicala si protectia dreptului sindical a Organizatiei Internationale a Muncii. Toate aceste reglementari sunt ratificate de România. Din examinarea acestor instrumente juridice se desprind urmatoarele: - orice persoana are dreptul la libertatea de întrunire si de asociere pasnica, - exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevazute de lege, constituie masuri necesare, într-o societate democratica, pentru securitatea nationala, siguranta publica, apararea ordinii si prevenirii infractiunilor, protejarea sanatatii sau moralei ori pentru protectia drepturilor si libertatilor altora. În ceea ce priveste România, în Constitutia revizuita în anul 2003, la art. 40 alin. (1) se precizeaza ca „ cetatenii se pot asocia liber în partide politice , în sindicate, în patronate si în alte forme de asociere” Restrângerea exercitiului unor drepturi sau libertati se poate face numai prin lege si numai daca se impune în cazurile prevazute de art. 53. Masura de restrângere nu trebuie sa aduca atingere dreptului sau libertatii. De asemenea în articolul 20 din Constitutia României se stipuleaza ca „ (1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate în concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte . (2) Daca exista neconcordante între pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului în care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.” Într-o alta ordine legislativa , având în vedere statutul special pe care-l acorda României prevederile internationale, care se aplica cu prioritate (daca sunt ratificate), atunci când exista dispozitii interne contrare , consideram util sa prezentam într-o maniera succinta si accesibila sursele legislative care consacra si garanteaza exercitarea drepturilor fundamentale, atât pe plan european, cât si pe plan intern. Art. 23 pct. 4 din Declaratia Universala a drepturilor Omului stipuleaza ca „Orice persoana are dreptul de a întemeia sindicate si de a se afilia la sindicate pentru apararea intereselor sale” În Conventia nr. 87/1948 din 09.07.1948 –publicat în Buletinul Oficial nr. 4 din 18/01/1958, privind libertatea sindicala si apararea dreptului sindical, la art. 2 se arata ca angajatii au dreptul fara autorizatie prealabila, sa constituie organizatii la alegerea lor, precum si sa se afilieze la aceste organizatii , cu singura conditie de a se conforma statutelor acestora din urma. La art. 3 se prevede ca autoritatile publice trebuie sa se abtina de la orice interventie de natura sa limiteze acest drept sau sa-i împiedice exercitarea legala. La art. 4 se arata ca organizatiile de muncitori (angajati) si patroni nu sunt supuse dizolvarii sau suspendarii pe cale administrativa. La art. 8 pct. 2 se prevede ca „ Legislatia nationala nu va trebui sa prejudicieze si nici sa fie aplicata în asa fel încât sa prejudicieze garantiile prevazute de prezenta conventie .” Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale ratificata de România prin Legea nr. 30 din 18 mai 1994 (*actualizata*) la articolul 11 – LIBERTATEA DE ÎNTRUNIRE SI ASOCIERE - prevede urmatoarele: „1. Orice persoana are dreptul la libertatea de întrunire pasnica si la libertatea de asociere, inclusiv dreptul de a constitui cu altii sindicate si de a se afilia la sindicate pentru apararea intereselor sale.” 2. Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restringeri decît acelea care, prevazute de lege, constituie masuri necesare, într-o societate democratica, pentru securitatea nationala, siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protejarea sanatatii sau a moralei ori pentru protectia drepturilor si libertatilor altora.” Carta Sociala Europeana (revizuita) ratificata prin Legea nr. 74 din 3 mai 1999 pentru ratificarea acesteia, adoptata la Strasbourg la 3 mai 1996 la art. 5 – DREPTUL SINDICAL – se prevede ca „În vederea garantarii sau promovarii libertatii lucratorilor si a celor ce angajeaza de a constitui organizatii locale, nationale sau internationale pentru apararea intereselor lor economice si sociale si de a adera la aceste organizatii, partile se angajeaza ca legislatia nationala sa nu aduca atingere sau sa fie aplicata de o maniera care sa aduca atingere acestei libertati.” Asa cum am aratat mai sus, prevederile internationale se aplica cu prioritate, atunci când legile nationale sunt defavorabile si se afla în conflict, fapt pentru care nu exista nicio ilegalitate ca un angajat sa se înscrie la doua sindicate. In concluzie, apreciez ca alin. 4 al art. 2 trebuie eliminat din viitoarea lege.
|
|
|
|
|