În ultimele zile, luni, în SUA, sute de mii de cetăţeni au ieşit în stradă împotriva noului preşedinte, Donald Trump. Alţii, în favoarea lui. Anul trecut, cu ocazia Brexit-ului, în Marea Britanie, ştiţi foarte bine, au fost aproape milioane de oameni care au manifestat, nemulţumiţi de decizia majorităţii populaţiei. Proteste similare au avut loc şi în Germania sau în Franţa.
Nu se putea altfel, avem şi noi protestele noastre. La Bucureşti, un grup de manifestanţi în Piaţa Victoriei şi alt grup de manifestanţi în faţă la Cotroceni. Este dreptul lor şi respect acest drept şi cred că este cel mai important drept pe care l-am câştigat după căderea comunismului. Şi o spun cu toată convingerea.
Vorbim aşadar de o nouă realitate socială în toată lumea şi nu doar în România. Dar rolul liderilor care conduc naţiunile este să găsească, până la urmă, răspunsuri la aşteptările cetăţenilor şi nu să alimenteze dezbinarea.
Diferenţa este că PSD şi ALDE au făcut un pas înapoi, pentru a nu risca stabilitatea României. De cealaltă parte, regret să remarc, atât PNL, cât şi USR, în frunte cu preşedintele Iohannis, cum ne-a arătat ieri, folosesc politic nemulţumirea unora sau altora sau a unei tabere pentru a crea o criză fără precedent.

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Moţiunea de faţă readuce în prim plan o obsesie pe care am remarcat-o în ultima vreme la PNL şi anume, corupţia. Doamnelor şi domnilor parlamentari de opoziţie, fără îndoială că românii sunt preocupaţi de corupţie, dar trebuie să vedeţi toată corupţia. Corupţia instituţiilor de forţă din România o vedeţi sau nu? Clasa politică, din câte văd, a început să se reformeze. Dar instituţiile, nu.
În aceste săptămâni, vă readuc aminte, fostul şef operativ al SRI şi-a dat demisia, în mijlocul unui scandal uriaş de corupţie, cu vacanţe de zeci de mii de euro în insule exotice şi cu contracte acordate preferenţial unor firme private. Nici până astăzi nu avem răspuns la aceste acuzaţii pentru care practic a demisionat şi după cum aţi văzut, s-a aşternut deja liniştea. Nu avem niciun răspuns legat de ce s-a făcut în instituţii pentru ca aceste situaţii să nu se mai repete.
Procurorul şef al DNA este implicat în acest scandal şi parte a celebrului binom SRI - DNA. Asta în timp ce legea interzice serviciilor să se implice în anchetele penale.
România, după cum ştiţi, primeşte un număr record de amenzi la CEDO, oameni nevinovaţi au fost privaţi de libertate şi vă aduc aminte de situaţia binecunoscută a doamnei Mariana Rarinca. Pentru ceea ce s-a întâmplat cu doamna Mariana Rarinca, vă aduc aminte, cei vinovaţi, în speţă preşedinta Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost promovată de preşedintele partidului de facto, domnul Iohannis, la Curtea Constituţională, ca să combată corupţia şi nelegea.
Pentru că am ajuns la domnul preşedinte Iohannis nu pot să nu aduc aminte şi poate sunt foarte mulţi cetăţeni care cu ocazia asta pot să rememoreze, dânsul refuză în continuare să restituie statului sume de sute de mii de lei câştigaţi din închirierea unei case obţinute ilegal, conform unei sentinţe în justiţie.
Alte instituţii de forţă ale statului, DIICOT, ANI, ANAF, sunt implicate în scandaluri uriaşe de corupţie şi cei care provin din PDL ştiu bine la ce mă refer, că au fost colegii lor, da? E adevărat că unele au un cert parfum de răfuială politică pentru putere.
Iată principalul izvor de corupţie al României de astăzi, cei numiţi să conducă vremelnic instituţiile de forţă fac abuz de putere, sunt cuprinşi de beţia puterii şi, într-un cuvânt, sunt corupţi de putere. Evident că tot ei cred că sunt în măsură să îi controleze pe cei care sunt aleşi de cetăţeni.
Avem din ce în ce mai multe semnale că şefii acestor instituţii îşi acordă privilegii şi folosesc guverne şi miniştri cum a fost cazul doamnei Prună, pentru a obţine mai multă putere.
Peste tot acest munte de nedreptăţi şi corupţie tronează preşedintele Iohannis. Fericit că a ajuns şi el la butoane, bucuros că poate să le folosescă, dar în acelaşi timp trebuie să plătească un preţ, şi anume să se lase folosit de instituţiile de forţă.
Zâmbetul larg şi mulţumit pe care l-aţi văzut ieri în parlament demonstrează de la sine acest lucru. Pregătit să dezbine România pentru a obţine vremelnic puterea şi un nou guvern al lui. În loc ca preşedintele să fie factor de coagulare şi coeziune socială şi politică, avem un preşedinte al dezbinării.
 
Dar, doamnelor şi domnilor,
 
Să ştiţi că ironia soartei este uneori cumplită şi am să vă relatez un fapt forte interesant.
În 1947 la Sibiu, Primăria Sibiului - n-are nici o legătură cu domnul Iohannis - i-a acordat titlul de cetăţean de onoare lui Andrei Vişinski. Ştiţi cine a fost Andrei Vîşinski? Procurorul trimis de Stalin ca să stalinizeze România. Aşadar, vedeţi, victima, pentru că primăria era practic reprezentanta cetăţenilor, şi-a celebrat călăul.
La distanţă de 70 de ani - e un lucru foarte interesant - PNL îşi laudă călăul şi este paralizat de frică. Să ştiţi că mi-aţi lăsat un gust extrem de amar la modul cum aţi reacţionat la legile graţierii. Ştiţi de ce?
Pentru că mi-am adus aminte ce am citit în decursul timpului, şi poate unii dintre dvs aţi făcut acelaşi efort, şi vă aduc aminte cum acţionau politrucii din perioada neagră a stalinismului care se duceau în faţa închisorilor unde erau deţinuţii politici, ştiţi ce strigau? "Cei ce zac în închisori sunt duşmani şi trădători. Moarte lor!".
Asta este impresia pe care mi-aţi creat-o în momentul în care am văzut reacţiile cu totul şi cu totul nefireşti, inumane până la urmă, la ceea ce înseamnă legile graţierii.
Vă dau exemple însă mai recente. Ludovic Orban a fost aruncat de propriii colegi în cuşca cu lei fără nici un fel de regret. Acum vedem că dosarul de fapt a fost unul politic şi a fost achitat la Înalta Curte. Gabriel Berca a fost aruncat şi el tot ca o măsea stricată, din păcate pentru el, deşi dosarul lui era bazat pe un denunţ calomnios forţat de un procuror.
V-au decimat pe rând, unul câte unul şi aţi încurajat această acţiune cinică şi incorectă. Ştiţi că era o glumă cu cei care, tot aşa, în perioada comunistă erau condamnaţi în masă la spânzurătoare şi unul din cei condamnaţi a întrebat: tot mai aducem şi săpunul? Da, din păcate, unul câte unul, liderii PNL au fost scoşi din jocul democratic prin anchete politice.
Obiectivul a fost clar, stimaţi colegi, distrugerea unui partid istoric, distrugerea PNL-ului şi bineînţeles, netezirea drumului pentru USR, un partid fără ideologie, fără lideri, fără program, în fine, cu oameni care sunt pregătiţi doar pentru un singur lucru: să execute ceea ce li se ordonă.
Şi PNL-ul, din păcate, a pierdut alegerile cu un scor ruşinos, pentru că s-a complăcut în această poziţie de victimă care îşi susţine călăul.
Aţi renegat toate principiile şi valorile liberale. V-aţi trimis cu veselie colegii pentru a fi executaţi în dosare politice, iar românii v-au penalizat.
Românii vor lideri care să le facă viaţa mai bună, o Românie mai puternică şi mai demnă, dar nu vor politicieni care se fac preş. Prin această moţiune, faceţi jocurile instituţiilor de forţă şi jocurile USR. Este decizia evidentă a fiecăruia dintre dumneavoastră dacă veţi mărşălui cu multă veselie către pieire.
 
Doamnelor şi domnilor parlamentari,
 
Moţiunea sunt convins că va fi respinsă. Important e ceea ce va urma pentru România. În SUA, strada nu a decis preşedintele, ci votul popular. În Marea Britanie, la fel, sutele de mii de englezi, cred că erau mai mult de 500.000, au ieşit în stradă nemulţumiţi de Brexit, dar până la urmă, tot rezultatele votului popular au contat.
Într-o democraţie, votul cetăţenilor este sfânt, iar mişcările de stradă nu sunt folosite politic. Mişcările de stradă nu sunt folosite politic pentru a organiza lovituri de stat mascate.
Este o regulă de bază a democraţiei, pe care domnul preşedinte Iohannis trebuie să o respecte. Guvernul a făcut un pas în spate, iar dacă preşedintele continuă să forţeze o criză politică, înseamnă că nesocoteşte votul popular din 11 decembrie.
Eu nu vreau ca România să meargă pe acest drum al populismului ieftin, al dezbinării, al iresponsabilităţii şi instabilităţii. Drumul înainte trebuie să fie unul de construcţie, de responsabilitate şi de dialog.
Ca preşedinte al Senatului, doresc să îl invit şi pe preşedintele Camerei Deputaţilor să demarăm în cel mai scurt timp discuţii cu partidele politice, cu asociaţiile profesionale ale magistraţilor şi procurorilor, cu instituţii din zona justiţiei, cu mediul academic, cu mass media şi cu societatea civilă. Rezultatul acestor întâlniri, acestor discuţii va genera cu siguranţă soluţia la care sperăm cu toţii, o soluţie prin care putem demonstra că România vorbeşte şi nu urăşte, o Românie a dialogului.
 
Vreau să găsim o soluţie care să demonstreze că instituţiile de forţă acceptă asumarea de responsabilităţi, dar şi regulile unei ţări democratice. Acesta este drumul spre un stat democratic, prosper şi suveran şi sper că vom găsi în rândurile opoziţiei partener de dialog. Cam asta ar fi fost ce vroiam să vă spun important.
Numai că m-a iritat puţin luarea de cuvânt a dlui fost ministru de justiţie, căruia nu îi mai pronunţ numele, ca să nu aibă motiv să vină să dea o replică. Şi am să vă povestesc o istorie interesantă. Nu neapărat partea personală contează, ci ceea ce mai important astăzi, ce discutăm noi.
La finele lui 2008, după cum ştiţi, PNL a trebuit să treacă în opoziţie şi hotărârea care a fost luată atunci, bineînţeles, a fost ca nici unul din membrii executivului care tocmai îşi încheia mandatul să nu mai participe la viitorul guvern. Am avut o surpriză. A venit cineva care era în funcţie la momentul respectiv şi care mi-a spus că vrea o derogare. Ok. Staţi, că vă spun acum, o să înţelegeţi imediat. Şi mi-a spus: sunt ambalat într-un proiect foarte mare, am pornit la drum să refacem Codurile, civile, penale, Codurile de procedură şi vreau să-mi leg numele de acest proiect important. Da, dar partidul a hotărât că nu mai mergem în continuare, că trecem în opoziţie. Ei, nu ne-am înţeles şi fostul ministru a devenit ministru al justiţiei şi în cabinetul următor. Şi sigur că acum asta ţine, dacă vreţi, numai de un aspect minor, şi anume că la noi oamenii nu sunt ataşaţi de valori şi de principii, ci de cu totul şi cu totul altceva. Chestiunea însă este, până la urmă, ce a ieşit din acest efort? A ieşit o lucrare monumentală, au ieşit nişte Coduri cu care România să se poată lăuda, care să apere drepturile şi libertăţile cetăţenilor, aşa cum m-aş fi aşteptat de la o persoană care la un moment dat în tinereţe sprijinea valorile de esenţă liberală? Nu, au ieşit nişte coduri catastrofale care transformă România dintr-o ţară democratică într-o republică a procurorilor, în care drepturile şi libertăţile cetăţenilor sunt călcate în picioare, în care Curtea Constituţională vine să decidă că zeci şi zeci de articole sunt neconstituţionale şi ne trezim în faţa unei adevărate catastrofe juridice, patronate însă, după cum ştiţi, de unul din membrii de vază ai PNL-ului, din păcate.
Asta este situaţia şi sigur că acest lucru va trebui corectat, pentru că deciziile Curţii sunt obligatorii pentru toată lumea, nu ne putem juca cu astfel de chestiuni. Dar numai aşa, pentru a destinde atmosfera, v-am povestit o istorioară, ca să vedeţi cum au evoluat lucrurile şi unele personaje.