Agențiile europene:
 ·        Sunt organisme distincte de instituțiile UE - entități juridice separate, create pentru a îndeplini anumite sarcini specifice (în temeiul legislației europene, ajutând instituțiile UE să elaboreze politici și să le pună în aplicare).
·         Rolul lor constă în a-i sprijini pe actorii implicaţi în procesul de luare a deciziilor în realizarea sarcinilor de natură juridică, tehnică şi chiar ştiinţifică.
·         Răspândirea agențiilor în afara Bruxelles-ului și Luxemburgului contribuie la sporirea vizibilității Uniunii.
            În prezent sunt 41 de agenţii europene care îşi au sediul în diferite state membre ale UE, respectiv: 5 - Belgia, 5 – Spania, 4 – Franţa, 2 –Italia, 2 – Marea Britanie, 2 – Grecia, 2- Ungaria, 2 – Olanda, 2 – Portugalia, şi câte o agenţie europeană în celelalte state, cu excepţia României, Bulgariei, Ciprului, Croaţiei, Slovaciei.
            Înființarea agențiilor, care se realizează la propunerea Comisiei –  în urma deciziei Parlamentului European și/sau a Consiliului de Miniștri – nu a fost însoțită, până acum, de o viziune globală asupra locului agențiilor în cadrul Uniunii Europene.
            În România, în septembrie 2013, a fost o discuție publică, cu privire la posibilitatea de a crea Agenția Europeană pentru Protecția Copilului, dar proiectul a fost suspendat.
·         Agenţiilor europene le sunt alocate 0,6% din bugetul anual al UE (fiecare cetăţean european plăteşte 1, 6 euro pt. bugetul acestora).
·         În calitate de autoritate bugetară, PE acordă descărcarea bugetară a agenţiilor europene, aspect esenţial controlului şi funcţionării acestora.  
Aşa cum s-a exprimat şi la cea de-a LII-a reuniune a Conferinţei organelor parlamentare specializate în chestiunile Uniunii ale Parlamentelor Uniunii Europene – COSAC, organizată la Roma, în perioada 30 noiembrie - 2 decembrie 2014, agențiile UE ar trebui să fie într-o măsură mult mai mare răspunzătoare în fața parlamentelor naționale. Parlamentul European poate adresa întrebări - scrise și orale - legate de activitatea agențiilor, iar acest mecanism este perceput ca o modalitate eficientă de control democratic. Parlamentele naționale însă nu au acest instrument la dispoziţie! 
·         România, ca stat membru UE, este beneficiar al muncii agenţiilor europene însă indirect. Orice stat membru are posibilitatea de a face sesizări pentru evaluarea/ reevaluarea unei situaţii, pentru a cere o expertiză pe o problemă. Orice stat membru prin intermediul organismului naţional corespondent agenţiei europene poate (şi este îndreptăţită) să sesizeze agenţia europeană.
Agenţia Europeană furnizează un răspuns, pe baza unei expertize şi a unei proceduri de evaluare. Procedură de evaluare realizată de o agenţie europeană se poate finaliza prin adoptarea de către Comisia Europeană a unor măsuri unitare a căror implementare e obligatorie în toate statele membre!