Preşedintele Senatului României, Crin Antonescu, a susţinut vineri, 20 martie a.c., un discurs în cadrul seminarului ,,Levantul, leagănul diplomaţiei culturale. Redescoperind Mediterana”:

,,Domnilor Preşedinţi, domnilor miniştri, Excelenţele voastre, domnilor ambasadori, distinşi participanţi, onoraţi invitaţi aş vrea să spun, înainte de toate, că, în calitate de Preşedinte al Senatului, contemplu, aproape în fiecare zi, această sală şi, prinvind-o şi azi, am un sentiment special, un sentiment de bucurie şi de recunoştinţă pentru prezenţa dumnevoastră atât de semnificativă aici şi vă asigur că pentru Parlamentul României, pentru Senatul României, această ocazie şi acest eveniment, posibilitatea de a-l găzdui este o mare onoare, înnobilaţi această aulă şi pentru acesta vă mulţumesc. Atunci când Preşedintele Emil Constantinescu mi-a vorbit pentru prima dată despre simpozionul dedicat Levantului, vă mărturisesc că am fost brusc transportat în timp, poate fiindcă am crescut la Tulcea, portul de la gurile Dunării, şi acolo, chiar în anii în care planificarea comunistă se lupta cu succes împotriva pitorescului şi a tradiţiei, Levantul era şi este încă, într-un fel, o realitate palpabilă în policromia numelor de persoane, în pluralismul comunităţilor etnice şi religioase, în bogăţia şi diversitatea tradiţiilor, în cursul încărcat de istorie al marelui fluviu, care uneşte atât de vizibil Occidentul şi Orientul, Tulcea păstra şi mai păstrează, ţin eu să cred, încă o savoare levantină, pe care tema acestei conferinţe mi-a trezit-o, aşa cum ne trezeşte o asemenea temă tuturor amintirea copilăriei, aventurile lui Sinbad sau ale lui Ulisse, asemănătoare şi totodată deosebite, în atâtea feluri, sau amintirea tinereţii atunci când eram fascinaţi de marea aventură a întâlnirilor mereu repetate şi, într-un fel, mereu eşuate dintre Orient şi Occident, Alexandru cel Mare, succesorii săi, regatele greco-elenistice ale estului-mediteranean, marea aventură a cruciadelor cu eroii sai Godefroy de Bouillon, Richard Inimă de Leu, Saladin, cu numele de locuri ale memoriei, tot acel ţinut pe care cavalerii templieri sau ospitalieri îl apărau şi îl exploatau. Tocmai de aceea, tocmai pentru că am avut parte de fascinaţia unui Orient pitoresc, dar şi de experienţa unui Orient cât se poate de pragmatic, Orientul negustorilor, Orientul economiei de bazar, cu infinitele sale nuanţe care fac din cea mai măruntă negociere o adevărată artă, am înţeles, apoi, ca om politic, măsura în care România de azi poate susţine, poate da sustanţă, poate da perspectivă procesului de redescoperire a axei mediteraneene a Europei şi a dialogului multicultural, multilateral dintre Occident şi Levant. România este azi graniţa estică atât a NATO cât şi a Uniunii Europene, această realitate îi permite să redescopere ea însăşi valenţele pozitive ale unei poziţii geostrategice, nu o dată incomode, cel puţin în trecut, dar generatoare de experienţe dintre cele mai preţioase pentru prezent şi viitor. Tocmai pentru că a fost şi a rămas o ţară la graniţa între Europa centrală şi Europa sudică, între Occident şi Levant, tocmai datorită acestei vocaţii a dialogului şi medierii, România a putut deveni în epoca modernă o forţă politică diplomatică şi culturală de echilibru în sud-estul Europei şi acest statut regăsit după 1989 i-a permis, chiar şi în ultimii ani ai secolului trecut, să joace un rol pozitiv în consolidarea stabilităţii şi construcţiei democratice în Balcani. România deţine câteva atuuri care pot fi utilizate cu inteligenţă şi cu moderaţie în interesul limitării riscurilor şi al creşterii securităţii flancului meridional al Uniunii Europene în dialog cu estul Mediteranei. În mod particular, România a moştenit, în trecutul apropiat, un număr semnificativ de interlocutori în fiecare dintre statele şi comunităţile între care azi există atâtea disensiuni, dar care ar putea mâine începe un dialog care să deschidă perspective procesului de pace de care lumea contemporană are atâta nevoie. Cred că simpozionul la care participăm este, dincolo de contribuţia pe care sunt convins că o va aduce la înţelegerea problematicii Levantului, un model de iniţiativă susceptibil să reunească energii pozitive, voinţe de bine dintre cele mai diverse centre ale acestei regiuni unde, de milenii, se întâlnesc aceste entităţi pe care ne-am obişnuit să le deosebim, numindu-le Orient şi Occident, dar care pot fi imaginate şi într-o simbioză fertilă în care se redefinesc laolaltă. Vă urez succes şi vă mulţumesc pentru că deschideţi astfel un drum pe care aş dori să ne regăsim cu toţii, savanţi şi politicieni, în curând.

Vă mulţumesc şi vă urez succes”.


24 mai 2013

Direcţia de Presă