După referendumul din Marea Britanie, au avut loc în țara noastră câteva evenimente politice importante. Consider că am obligația față de opinia publică să exprim poziția mea în calitate de senator.
O primă constatare negativă este legată de incapacitatea instituțiilor cu atribuții decizionale în politica externă în definirea unor poziții coerente concordante cu interesele naționale. Apartenența, solidaritatea și loialitatea noastră față de Uniunea Europeană și față de NATO nu trebuie în niciun caz să se rezume la a spune ”DA” la orice inițiativă politică sau birocratică venită dinspre aceste alianțe. Am putea spune că ”DA”-ul României este singura constantă, singura strategie, în politica noastră europeană și euro-atlantică.
Am salutat ideea invitării partidelor parlamentare la Cotroceni pentru consultări, imediat după anunțarea rezultatului referendumului din Marea Britanie. Dacă inițiativa a fost bună, rezultatul acestor consultări este îndoielnic. Ar fi existat o finalitate concretă și utilă după această întâlnire, dacă Președinția și participanții ar fi beneficiat de analize temeinice privind consecințele ieșirii Marii Britanii din UE în plan politic, economic și al statutului românilor care lucrează sau studiază în această țară. Aceste analize nu există.
Improvizațiile și inabilitatea acțiunilor de politică externă au continuat la Consiliul European. Marea victorie diplomatică anunțată de dl. Iohannis, o pretinsă promisiune din partea lui David Cameron privitoare la stabilitatea statutului românilor din Marea Britanie a fost contrazisă chiar de către premierul demisionar britanic, care a spus că ”o reformă a regulilor de liberă circulație a persoanelor în Europa constituie cheia relațiilor viitoare dintre Marea Britanie și Uniunea Europeană.”
Nici a doua rundă de consultări cu liderii partidelor parlamentare nu s-a încheiat cu vreun rezultat concret în definirea politicii noastre externe în noile condiții generate de referendumul din Marea Britanie. În locul prezentării unei informări de către președintele Iohannis a celor discutate la Consiliul European și, eventual, a unor propuneri din partea Președinției legate de viitorul relațiilor dintre UE și Marea Britanie și de necesare reforme insituționale și de abordare la nivelul Uniunii, președintele a ignorat această temă și a deturnat dezbaterea spre o ordine de zi neanunțată - o problemă de politică internă.
În următoarele zile va avea loc la Varșovia summit-ul NATO, unde vor fi luate o serie de decizii politice cu un impact deosebit de important asupra securității României. Fără să încalce litera Constituției, ci doar spiritul ei, președintele Iohannis și-a fixat un mandat pentru acest summit fără măcar să informeze Parlamentul și fără măcar să invite pe liderii partidelor parlamentare la o consultare reală. Credibilitatea și prestigiul României în lume sunt cu atât mai mari cu cât soluțiile, ideile, propunerile cu care ne prezentăm la nivel internațional sunt rezultatul unui consens al forțelor politice parlamentare și nu vreo improvizație politică sau birocratică de moment.
Închei această componentă dedicată politicii noastre externe cu o observație necesară la adresa Președinției și Ministerului de Externe.
După circa un an de la sosirea în România, criticile exprimate în presă la adresa unor autorități publice române, inclusiv a Parlamentului, au devenit o practică curentă a ambasadorului Statelor Unite, Hans Klemm. „Eu cred, Guvernul SUA crede, pentru că vorbesc în numele Guvernului SUA, nu al meu, că este în interesul SUA şi al parteneriatului nostru strategic să fac anumite observaţii în mod public. Asta e datoria mea în calitate de ambasador al SUA în România“, a spus recent dl. Klemm la TVR. Cred că Ministerul de Externe ar fi trebuit să-l convoace imediat pe domnul ambasador și să-i pună în vedere că tocmai statutul său diplomatic îi interzice aceste ieșiri publice și de aceea îi pune în vedere să se abțină în viitor de la astfel de ”observații”. Totodată, președintele Iohannis, care i-a primit scrisorile de acreditare în calitate de ambasador, avea obligația să intervină prompt și fără rezerve pentru a stopa umilirea românilor și a unor autorități române de către domnul ambasador. Nu a făcut acest lucru din păcate, dar nu este încă târziu.
Știu că poporul american și Administrația americană au un mare respect pentru Lege și de aceea nu pot să cred că guvernul în numele căruia dl. Klemm pretinde că ”face observații” l-a mandatat să încalce cu bună știință și în formă continuată Convenția de la Viena care definește Statutul Diplomaților. Faptul că până în acest moment nici Președinția și nici MAE nu au sancționat practica ambasadorului Klemm, încurajează și legitimează continuarea ei pe viitor, creeând astfel un precedent unic în UE și nu numai. În nicio țară europeană, cu excepția României, un astfel de comportament nu este acceptat din partea unui ambasador, fie el și al SUA. Parteneriatul strategic dintre România și SUA, pilon de bază al politicii noastre externe și în care țara noastră și-a dovedit în mod consecvent loialitatea, nu poate constitui vreodată pretext de imixtiuni sau control de orice natură asupra unor autorități sau decizii de politică internă, decât cu prețul știrbirii suveranității naționale.