Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi,
Zilele acestea aniversăm 25 de ani de la Revoluţia din decembrie 1989, moment în care ţara noastră a pornit pe un drum nou, cel al democraţiei, libertăţii, economiei de piaţă şi integrării euro – atlantice.
Anul istoric 1989 are însă semnificaţii mai largi, de anvergură europeană. Acela a fost anul sfărâmării Cortinei de Fier, anul în care toate popoarele din Europa Centrală şi de Est, care timp de peste patru decenii fuseseră supuse oprimării şi întunericului totalitar, au făcut pasul către lumea liberă şi prosperă.
Anul 1989 a adus libertatea nu doar pentru români, ci şi pentru cetăţenii Germaniei de Est, pentru polonezi, cehi, slovaci, maghiari sau bulgari.
A fost momentul în care popoarele Europei au început să construiască un nou proiect politic, bazat pe democraţie şi pe economia de piaţă. Schimbările din Europa Centrală şi de Est de acum 25 de ani au reprezentat punctul de plecare pentru construirea unor noi realităţi politice şi economice pentru întreaga Europă.
Este de datoria noastră ca la acest ceas aniversar să elogiem memoria tuturor eroilor, ştiuţi sau neştiuţi, fii ai tuturor popoarelor care au suferit în spatele Cortinei de Fier, prinşi în ghearele unor regimuri totalitare de esenţă criminală.
Aşa cum este ştiut, poporul român a trecut prin una dintre cele mai dure regimuri totalitare comuniste. Încă de la instaurarea regimului comunist în România, el s-a caracterizat prin virulenţa cu care a eliminat elitele politice, economice şi intelectuale ale României interbelice. Situaţia a fost cu atât mai dureroasă cu cât ţara noastră avea o îndelungată tradiţie democratică, începută încă de la jumatatea sec. al XIX – lea, ceea ce a făcut ca politica regimului totalitar să recurgă la o violenţă extremă pentru a putea domina o societate obişnuită cu libertatea de gândire şi de exprimare.
În plus, regimul comunist a lovit fără milă în clasa de mijloc de la oraşe şi de la sate, în cultele religioase, în toate tipurile de minorităţi astfel încât România s-a transformat în scurt timp într-o imensă închisoare politică în care sute de mii de oameni au fost întemniţaţi, duşi în tabere de muncă forţată iar membrii familiilor lor, milioane de oameni, au fost condamnaţi la foame, la frângerea carierelor profesionale, li s-a interzis accesul la educaţie sau la o locuinţă decentă.
Tragedia poporului român în timpul unui regim politic criminal a culminat cu tributul greu de sânge, cel mai greu din Europa, cu care a fost plătită eliberarea de sub totalitarismul comunist în decembrie 1989. Durerea noastră pentru victimele de atunci a rămas întreagă până astăzi iar cuvintele o pot reda cu greu.
Comunismul românesc a eşuat din toate punctele de vedere: economic, social şi politic. La sfârşitul său el a lăsat o societate grav afectată de o serie de experimente sociale lipsite de sens, fărâmiţată, lipsită de reflexe democratice, lipsită de proprietate privată şi sărăcită profund. Iată de ce, trecerea României la o societate liberă şi democratică, la economia de piaţă şi la statul de drept a fost mult mai grea decât anticipau românii acum 25 de ani.
Aşa numita “tranziţie” a fost un proces lung şi dureros. Prelungirea ei nepermis de mult a făcut ca una sau două generaţii de români să rateze şansa de a trăi mai bine, de a trăi în prosperitate, de a avea toate cele necesare traiului. În foarte mare măsură aceşti 25 de ani pe care îi evaluăm astăzi au fost o perioadă de căutări, de acumulări, o perioadă în care România a găsit uneori prea greu drumul către democraţie, către economia de piaţă funcţională, către integrarea euro – atlantică, către statul de drept. O perioadă în care românii au trebuit să se lupte cu ceauşismul fără Ceauşescu şi cu comunismul fără comunişti.
Doamnelor şi domnilor,
Eroii Revoluţiei din 1989 au luptat în primul rând pentru libertate şi de aceea îmi doresc acum să pot pune această valoare fundamentală a democraţiilor lumii la baza proiectului politic pentru România. Libertatea, neîngrădită decât de nevoia de a nu-i leza pe alţii, a tuturor indivizilor, a tuturor iniţiativelor, a tuturor proiectelor, a tuturor ideilor, a exprimării neîngrădite a tuturor oamenilor reprezintă baza pe care trebuie să construim societatea noastră.
Libertatea este o valoare de bază a oricărei societăţi democratice şi deschise. Este vorba în egală măsură de libertatea intelectualului, de libertatea antreprenorului de a începe un proiect bazat pe libera iniţiativă, despre libertatea fiecărui om de a lua cele mai bune măsuri pentru a-şi creşte gradul de bunăstare.
Având experienţa regimului totalitar comunist, ştim foarte bine în ce fel de impas poate ajunge o societate în care oamenii sunt privaţi de libertate. Este vorba despre un impas economic dar, în egală măsură, despre un impas moral. Despre pierderea iniţiativei, a curajului, a hotărârii în ceea ce priveşte asumarea celor mai bune decizii pentru propria carieră, pentru propria familie şi pentru propria ţară.
De aceea aş pleda acum, la împlinirea unui sfert de secol de la căderea regimului comunist, pentru un model de societate în care libertatea să fie cultivată iar iniţiativa personală să fie valoarea asumată în cel mai înalt grad la nivelul societăţii. Cred că putem găsi cele mai bune soluţii pentru ca şcoala şi toate celelalte forme de educaţie să pună un accent mai mare pe formarea unor cetăţeni viitori capabili să aibă iniţiativă, curaj, care să ducă România mai departe.
De asemenea, îmi doresc ca România şi celelalte ţări salvate acum 25 de ani din experiemntul comunist să fie în Europa şi în lume nişte portavoci ale libertăţii. Criza economică a generat şi în Uniunea Europeană şi în lume multe tensiuni. Din păcate, pentru mulţi oameni politici calea uşoară pare a fi îndreptarea vinovaţiilor către comunităţile de imigranţi şi către alte ţări, adică chiar către partenerii lor din interiorul Uniunii Europene. Cu atât mai mult cu cât avem comunităţi de milioane de cetăţeni români în celelalte ţări ale UE, noi credem şi susţinem că acest lucru trebuie corectat şi descurajat.
Cele 4 libertăţi care stau la baza proiectului Europei unite trebuie să rămână de neatins. În plus, obiectivul de a deveni parte a spaţiului Schengen rămâne în atenţia naostră în condiţiile în care România îndeplineşte de mult timp toate condiţiile tehnice pentru a face acest pas. 
În ultimul timp, la marginea Europei au apărut noi ameninţări la adresa democraţiei şi libertăţii. Cunoaştem foarte bine situaţia din ţări precum Republica Moldova, Ucraina sau Georgia.
Toate aceste ţări au făcut obiectul unor intervenţii militare din partea Federaţiei Ruse cu scopul de a ocupa părţi din teritoriul lor, de a priva de libertate sute de mii sau milioane de oameni paşnici, de a le dezorganiza economiile şi de a le descuraja în ceea ce priveşte drumul către libertate, democraţie şi statul de drept, de a le împiedica să decidă în mod suveran asupra opţiunilor lor de politică internă şi externă. Este o mare durere pentru noi, ca reprezentanţi ai ţărilor din Europa Centrală şi de Est să vedem renăscând acum un proiect politic care aminteşte de epoca Cortinei de Fier, de o politică internaţională care înlocuieşte drepturile omului cu utilizarea forţei militare şi, aşa cum se spune adesea, forţa dreptului internaţional cu dreptul forţei. Reacţia comunităţii internaţionale faţă de toate aceste acţiuni ale Federaţiei Ruse este justificată şi ea trebuie să continue în acelaşi fel până la oprirea completă a oricărui fel de agresiune.
În ciuda tuturor greutăţilor, dorim să salutăm paşii mari pe care cetăţenii Republicii Moldova i-au făcut anul acesta pe drumul către modelul european de dezvoltare democratică şi economică, prin acordurile stabilite cu Uniunea Europeană şi prin votul recent dat de ei la alegerile legislative recente.
Doamnelor şi domnilor,
În cei 25 de ani trecuţi de la Revoluţia din decembrie 1989 ţara noastră s-a schimbat mult. Fiecare ciclu politic a adus schimbări în plan politic şi economic. Am aderat la NATO şi la Uniunea Europeană. Am avut perioade de creştere economică susţinută. În ceea ce priveşte indicatorii economici suntem o ţară mult mai bogată şi mai puternică decât eram acum un sfert de secol.
Acum 25 de ani eram o ţară izolată. Acum avem aliaţi care ne respectă şi care ne apreciază şi pe care noi la rândul nostru îi preţuim pentru tot ceea ce fac pentru a fi alături de noi. Acum 25 de ani aveam o economie autarhică şi falimentară. Acum suntem o ţară care atrage investiţii străine, cu o bază industrială importantă şi cu perspective clare de creştere economică.
Evident, trebuie să mergem mai departe. Mediul de afaceri aşteaptă măsuri de simplificare a procedurilor administrative şi a birocraţiei, de reducere a fiscalităţii. Numai astfel vom avea un sistem economic bazat pe libera iniţiativă, se vor dezvolta pieţele şi se vor crea locuri de muncă.
La fel de importată este crearea condiţiilor pentru funcţionarea corespunzătoare a instituţiilor statului de drept. Experienţa arată că susţinerea pentru un sistem de justiţie puternic şi independent trebuie să fie permanentă, din partea tuturor. În acelaşi timp este necesară o colaborare deschisă între toate puterile statului iar apropiata revizuire a Constituţiei poate reprezenta o oportunitate pentru a regla tot ceea ce este nevoie în ceea ce priveşte acest cadru de colaborare.
Doamnelor şi domnilor,
Nimic din toate acestea nu ar fi fost posibil fără curajul celor care au ieşit în stradă acum 25 de ani pentru a înfrunta fără nici o apărare represiunea criminală a regimului totalitar. Fără jertfele grele date de poporul român în acele zile de decembrie noi nu am fi fost astăzi aici.
Datoria noastră este aceea de a le onora memoria nu prin vorbe ci prin fapte. Anume prin a preface în fapte ceea ce s-a strigat la Revoluţie, de a face din România o ţară liberă, în care oamenii să aibă un nivel de trai cât înalt.