Reuniunea cu tema

„Asistenţa oficială pentru dezvoltare în sprijinul sănătăţii globale:

provocări şi oportunităţi pentru România

Domnul senator Tudor Udriştoiu

Preşedintele Subcomisiei pentru Populaţie şi Dezvoltare

Stimaţi oaspeţi,

Dragi colegi,

Îmi face o deosebită plăcere să mă adresez dumneavoastră în numele Subcomisiei pentru Populaţie şi Dezvoltare, gazda acestei reuniuni.

Înainte de prezenta câteva aspecte ale activităţii Subcomisiei, daţi-mi voie să vă spun că ne bucură interesul manifestat faţă de subiectul dezbaterii de astăzi. Considerăm că el merită să ocupe un loc mai vizibil pe agenda politică şi parlamentară, dar şi în dialogul dintre instituţiile cu responsabilităţi în domeniu şi societatea civilă, mass media şi mediul academic.

Începând cu luna noiembrie 2008, o dată cu afilierea Subcomisiei la EPF, Forumul a devenit principalul nostru partener european, facilitându-ne o participare activă la iniţiativele parlamentare de promovare a obiectivelor globale din domeniul sănătăţii.     

Cunoaşteţi, probabil, că Subcomisia noastră s-a reconstituit în actuala formulă la 24 februarie 2009.

Continuând activitatea predecesorilor noştri şi graţie unei colaborări de excepţie cu Fondul ONU pentru Populaţie, ne-am concentrat pe măsuri – cu precădere legislative, dar şi de natură instituţională – pentru: crearea mecanismelor necesare unei abordări durabile a provocărilor demografice; creşterea accesului populaţiei – îndeosebi a celei defavorizate - la asistenţă medicală şi la servicii de planificare familială şi îngrijire pre şi post natală; promovarea egalităţii între bărbaţi şi femei; prevenirea şi combaterea violenţei de gen, cu accent pe protecţia victimelor.

În acelaşi timp, am continuat să prezentăm, atât în Senat, cât şi în dialogul nostru cu partenerii guvernamentali , cu mass media şi cetăţenii, principalele preocupări şi iniţiative pe care comunitatea parlamentară europeană şi internaţională le dedică obiectivelor globale din sfera populaţiei şi dezvoltării.

Am reuşit să facem acest lucru cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe şi vreau să mulţumesc, cu această ocazie, distinşilor noştri colaboratori din cadrul Direcţiei Generale Afaceri Globale - Direcţia ONU şi Instituţii Specializate şi al Direcţiei Generale Diplomaţie Economică - Divizia Asistenţă pentru Dezvoltare, pentru sprijinul acordat în pregătirea diferitelor activităţi şi contribuţii ale membrilor Subcomisiei, atât în plan intern, cât şi internaţional.

Doamnelor şi domnilor,

Subcomisia a iniţiat o primă dezbatere pe tema asistenţei pentru dezvoltare în domeniul sănătăţii acum aproape un an, la întâlnirea organizată în 17 iunie 2009, pentru a marca a 35-a aniversare a Conferinţei Mondiale a Populaţiei, de la Bucureşti.

Concluzionam atunci că sunt necesare eforturi pentru ca sănătatea să ocupe, în mod real, un loc prioritar în politica României de cooperare internaţională pentru dezvoltare, în acord cu angajamentele Uniunii Europene şi cu prevederile Strategiei naţionale în materie.

Din perspectiva rolului ce revine parlamentelor la conturarea noii arhitecturi a asistenţei pentru dezvoltare, recomandam o implicare efectivă, informată şi susţinută a Parlamentului, prin comisiile sale specializate în formularea, aplicarea şi evaluarea rezultatelor politicii naţionale de cooperare pentru dezvoltare şi sugeram – dat fiind statutul relativ recent de donator pe care şi l-a asumat România - ca programele de consolidare instituţională relevante să aibă în vedere şi Parlamentul.

În aceeaşi ordine de idei, aş aminti că Strategia naţională prevede şi înfiinţarea unui Consiliu pentru Cooperarea pentru Dezvoltare, cu scopul - şi citez - „de a intensifica angajamentele şi obligaţiile entităţilor exterioare sectorului de stat în acţiunile privind cooperarea pentru dezvoltare şi pentru a asigura transparenţa activităţilor specifice” în domeniu. Acest Consiliu ar include şi reprezentanţi ai Parlamentului – ceea ce ne interesează în mod special, alături de cei ai ONG-urilor, bisericii, mediului academic, mediului de afaceri, sindicatelor şi media. Adresându-mă în special reprezentanţilor MAE - coordonatorul politicii naţionale, aş vrea să discutăm, poate în a doua parte a lucrărilor, despre acest mecanism de consultare, în special din perspectiva implicării parlamentare.

Stimaţi invitaţi,

Anul trecut s-au împlinit 15 ani de la adoptarea, de către comunitatea internaţională, a  Planului de Acţiune de la Cairo. Această aniversare a generat o suită de evaluări şi bilanţuri, din perspectivă globală, regională şi naţională, cu privire la progresele realizate şi paşii necesari în continuare pentru atingerea ţintelor stabilite cu acel prilej.

Membrii Subcomisiei au participat la o serie de evenimente – între care conferinţele internaţionale şi regionale de la Addis Abeba şi Istanbul, la finalul cărora au fost adoptate documente ce stabilesc direcţiile prioritare de acţiune parlamentară în domeniul sănătăţii şi al Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului (ODM) şi reafirmă necesitatea şi urgenţa mobilizării de resurse suplimentare pentru sănătatea globală, inclusiv prin identificarea unor mecanisme noi de finanţare.

În cadrul activităţii noastre, am identificat două priorităţi strategice pentru următorii ani, privind realizarea Planului de Acţiune de la Cairo:

          - din perspectivă naţională, prioritatea este de a creşte accesul la servicii, informaţii şi educaţie cuprinzătoare privind sănătatea şi drepturile sexuale şi ale reproducerii – în special metode de planificare familială adecvate şi la îndemâna grupurilor vulnerabile, referindu-ne la tineri, membri ai minorităţii rome, persoane care locuiesc în zone dezavantajate;

          - din perspectivă internaţională, prioritatea este de a menţine un nivel adecvat al finanţării Planului de Acţiune, o pre-condiţie a realizării angajamentelor asumate la nivel internaţional, cu atât mai importantă în contextul crizei economice. 

Ca membri ai Senatului României şi co-semnatari ai Declaraţiei de la Bruxelles, noi ne raliem, de principiu, la poziţia colegilor din ţările europene donatoare, care susţin alocarea a cel puţin 10% din asistenţa pentru dezvoltare programelor cu impact asupra populaţiei şi sănătăţii reproducerii.

În termeni de provocări şi oportunităţi, apreciem că îndeplinirea acestei ţinte de 10% este o sarcină dificilă, punând probleme din două puncte de vedere: în primul rând, suntem încă la început în ceea ce priveşte postura de donator de asistenţă, dar avem oportunitatea de a învăţa din experienţa şi expertiza diferitelor parlamente din ţări donatoare cu tradiţie şi de a prelua bunele lor practici; în al doilea rând, consecinţele actualei crize economice afectează drastic volumul resurselor disponibile la scară globală, impunându-se astfel utilizarea eficientă a resurselor deja alocate, şi apoi identificarea unor mecanisme novatoare de finanţare.  

Rămânând în sfera oportunităţilor, foarte important este faptul că România deţine avantaje comparative în domeniul sănătăţii – pe care, poate, ar trebui să le valorifice într-o măsură mai mare. Şi, nu în ultimul rând, abordată ca prioritate, sănătatea poate contribui semnificativ la consolidarea profilului României de donator.

Voi încheia în acelaşi ton optimist, invitându-vă să adăugăm pe lista oportunităţilor interesul şi disponibilitatea manifestate de Parlament - prin structurile sale specializate, între care şi Subcomisia pe care o reprezint - pentru o implicare mai activă şi mai substanţială în orientarea şi susţinerea - legislativă, financiară, dar şi cu un aport de expertiză - a politicii naţionale de cooperare pentru dezvoltare.

Vă mulţumesc pentru atenţie.