Concluzii şi recomandări - Sesiunea II

Senator Tudor UDRIŞTOIU

Preşedintele Subcomisiei pentru Populaţie şi Dezvoltare

Ţările Uniunii Europene se află în plin proces de îmbătrânire demografică. Există totuşi o fereastră de oportunitate de 10 ani în care forţa de muncă va continua sa crească. Totodată criza economică determină o scădere a produsului brut la nivelul Uniunii Europene, o creştere a şomajului şi a deficitului bugetar.

Îmbătrânirea şi criza economică sunt provocări pentru care, la nivelul Uniunii Europene sunt necesare politici coerente care să vizeze printre altele: reforma pensiilor din sistemul public, creşterea ponderii pensiilor private, promovarea unei sănătăţi mai bune prin măsuri preventive şi folosirea noilor tehnologii cost-eficiente, creşterea calităţii educaţiei şi a calităţii vieţii. Creşterea economică după 2020 va depinde de creşterea productivităţii. Este necesară o investiţie în educaţie şi îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, inclusiv pentru a facilita integrarea migranţilor. 

România se află în al 20-lea an de declin demografic. Acesta afectează toate sferele societăţii şi are consecinţe pe termen mediu şi lung, în primul rând în ceea ce priveşte dezvoltarea durabilă a României. De asemenea, poate reprezenta un potenţial risc la adresa securităţii naţionale. 

Acest fenomen are o cauzalitate complexă: nivele de fertilitate scăzute; mortalitate relativ stabilă, creşterea numărului de persoane de vârsta pensionării; creşterea speranţei de viaţă; migraţia economică externă.

Implicaţiile economice ale  declinului demografic  şi ale schimbării structurii pe vârste vor fi şi mai vizibile în România după anul 2025, când populaţia activă se va reduce treptat şi grupele “mai bătrâne” vor intra în cadrul populaţiei vârstnice. Diminuarea populaţiei active va determina o schimbare a raportului total de dependenţă economică şi sarcina economică a populaţiei active va creşte.

Procesele de scădere numerică şi îmbătrânire sunt, în mare parte inevitabile, dar, în acelaşi timp, lente şi predictibile. Prin urmare, ele pot fi gestionate la nivel naţional, cu condiţia plasării binomului populaţie-dezvoltare pe lista problemelor de importanţă naţională, a constituirii unor structuri specifice la nivelul instituţiilor fundamentale ale statutului şi a dezvoltării unor politici coerente în domeniu.

Senatul României, prin intermediul Subcomisiei pentru Populaţie şi Dezvoltare, o structură reprezentativă şi legitimă, pe plan intern şi extern, atât din punct de vedere politic, cât şi din punct de vedere al expertizei, are o contribuţie semnificativă la promovarea unei abordări parlamentare coerente şi pro-active a problematicii legate de populaţie şi dezvoltare. Printre contribuţiile Senatului se numără şi politicile pentru susţinerea familiei.

Totuşi, valorificarea integrală a resurselor şi expertizei parlamentare într-un domeniu trans-sectorial cum e cel al populaţiei şi dezvoltării presupune un parteneriat între cele două Camere ale Parlamentului, care să funcţioneze pe principiile sinergiei şi complementarităţii. În acest scop, recomandăm crearea, în cel mai scurt timp, la Camera Deputaţilor, a unei structuri omoloage Subcomisiei Senatului. Intr-un viitor cat mai apropiat trebuie sa ne gândim la transformarea Subcomisiei senatoriale intr-o comisie permanenta pentru populaţie si dezvoltare sau la crearea unei comisii comune permanente a celor două Camere pentru populaţie şi dezvoltare. Astfel, vom avea garanţia continuităţii si stabilităţii absolut necesare in abordarea parlamentara a unei problematici care nu poate fi conceputa decât pe termen mediu si lung, dincolo de succesiunea ciclurilor politice.

Pentru o abordare coerentă a tuturor aspectelor care privesc viitorul demografic al României, este nevoie de activarea Comisiei Naţionale pentru Populaţie şi Dezvoltare, ca organism consultativ al Guvernului, având rolul de a examina evoluţiile demografice şi de a identifica şi propune soluţii durabile de contracarare a declinului demografic.

Obiectivul fundamental al Comisiei trebuie să fie elaborarea, printr-o largă consultare cu toţi actorii sociali, a unei Strategii Naţionale a Populaţiei şi Dezvoltării, care să combine aspectele evoluţiei demografice cu cele ale capitalului uman, pornind de la principiul că oamenii reprezintă avuţia unei naţiuni. 

În concluzie, o viziune realistă asupra dezvoltării economice şi sociale în următoarele decenii reprezintă pentru România o necesitate stringentă. În definirea şi structurarea unei strategii naţionale pentru dezvoltare durabilă, populaţia este elementul central şi o astfel de  construcţie nu ar putea fi elaborată şi transpusă în realitate fără semne de redresare a situaţiei demografice. Din această perspectivă, componenta majoră a viitoarei strategii de dezvoltare durabilă ar trebui să fie stoparea derapajului demografic în care se află România.