Concluzii şi recomandări - Sesiunea I

Dna. Victoria POPESCU

Direcţia ONU şi Instituţii Specializate

Ministerul Afacerilor Externe

1. Semnificaţia Conferinţei mondiale a Populaţiei de la Bucureşti (august 1974)

Reuniunea de la Bucureşti a fost  prima conferinţă mondială interguvernamentală la vârf în domeniul populaţiei. Aceasta a fost precedată de congresele mondiale privind populaţia, organizate la nivel de specialişti, la Roma şi Belgrad, în 1954 şi 1965, şi a pregătit terenul pentru conferinţele mondiale în materie, din deceniile următoare, organizate la Mexico City (1984) şi mai cu seamă la Cairo (1994).

Conferinţa a reprezentat punctul culminant al evenimentelor şi iniţiativelor care au marcat anul 1974 drept An Internaţional al Populaţiei.

Prin sublinierea interconexiunilor dintre populaţie şi dezvoltare, precum şi a importanţei justiţiei sociale şi a respectării demnităţii umane şi a drepturilor omului, Conferinţa de la Bucureşti a contribuit la pregătirea ciclului de conferinţe şi summit-uri globale din anii ’90, care au condus la conturarea unei noi paradigme a dezvoltării (axate pe conceptul dezvoltării durabile).

Planul de acţiune al Conferinţei de la Bucureşti, adoptat de 136 de state (cvasi-totalitatea membrilor ONU din acea perioadă), a promovat principii şi valori care vor fi consolidate, ulterior, de Conferinţa mondială de la Cairo şi alte conferinţe globale majore pe tema dezvoltării (locul central al individului în societate, importanţa egalităţii femeilor cu bărbaţii în familie şi societate, inclusiv în legătură cu dreptul la planificarea familială, libertatea de mişcare în plan internaţional, legătura dintre dinamica populaţiei şi schimbările de mediu, necesitatea gestionării raţionale a resurselor naturale). 

Recomandările din Planul de Acţiune au definit activitatea internaţională  în domeniul populaţiei pentru mai mult de un deceniu.

2. Agenda internaţională actuală privind populaţia şi dezvoltarea (Recomandările Conferinţei Internaţionale de la Cairo, septembrie 1994)

Conferinţa Internaţională privind Populaţia şi Dezvoltarea de la Cairo (1994) şi Programul său de Acţiune au marcat o schimbare de paradigmă în agenda internaţională cu privire la populaţie, printr-o abordare bazată pe drepturile omului (a rights-based approach) în domeniul populaţiei, precum şi pe accentul pus pe sănătatea reproducerii (reproductive health) şi statutul femeilor. După 15 ani de la Conferinţa de la Cairo, îndeplinirea recomandărilor înscrise în Programul său de acţiune se află, în continuare, în centrul preocupărilor statelor şi comunităţii internaţionale, în domeniul populaţiei şi dezvoltării.

Există o strânsă corelare între obiectivele Conferinţei de la Cairo şi ale celorlalte conferinţe globale privind dezvoltarea, precum şi cu Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (ODM). Realizarea ODM-urilor depinde în mod determinant de punerea în aplicare a Programului de acţiune de la Cairo (cu privire la sănătatea reproducerii şi egalitatea de gen).

Fondul Naţiunilor Unite pentru Populaţie continuă să deţină un rol primordial în problematica demografică, şi aplicarea Programului de acţiune de la Cairo, alături de guverne, parlamente şi alte instituţii globale şi regionale.

Se impune manifestarea voinţei politice mai pregnante din partea guvernelor în adoptarea şi aplicarea politicilor şi programelor în domeniu.

S-au înregistrat progrese, în ultimii ani, în aplicarea programului de la Cairo în România şi, în general, în Europa.

3. Rolul parlamentelor naţionale în domeniul populaţiei şi dezvoltării

Este necesară implicarea sporită a parlamentelor, la toate eşaloanele – naţional, european, internaţional – în abordarea domeniului demografic, cu accent pe problematica sănătăţii, inclusiv a sănătăţii reproducerii.

Parlamentele din statele membre UE pot aduce o contribuţie importantă la conturarea noii arhitecturi a asistenţei pentru dezvoltare, care să încorporeze şi  domeniul sănătăţii într-o proporţie corespunzătoare.

Pornind de la această premisă, sunt necesare eforturi pentru ca sănătatea să ocupe, în mod real, un loc prioritar în politica României de cooperare internaţională pentru dezvoltare, în acord cu angajamentele Uniunii Europene şi cu prevederile Strategiei naţionale în materie. Astfel, România îşi va putea valorifica avantajele sale  comparative şi va contribui în mod semnificativ la consolidarea profilului său internaţional de furnizor de asistenţă pentru dezvoltare.

În domeniul sănătăţii, cu precădere al sănătăţii reproducerii şi combaterii bolilor transmisibile, România va trebui, pe lângă contribuţiile financiare la diverse fonduri şi organizaţii internaţionale, să se reorienteze treptat spre asistenţa bilaterală, pe care să o extindă la ţări de pe alte continente. Este de dorit ca viitoarele programe de asistenţă tehnică să valorifice, în măsura posibilului, şi cunoştinţele, informaţiile şi expertiza acumulate la nivelul Subcomisiei pentru Populaţie şi Dezvoltare.  

Ca recomandare generală, inspirată de experienţa unor parlamente europene cu solide tradiţii democratice, Subcomisia pentru Populaţie şi Dezvoltare consideră că este necesară o implicare efectivă, informată şi susţinută a Parlamentului, prin comisiile sale specializate, în formularea, aplicarea şi evaluarea rezultatelor politicii naţionale de cooperare pentru dezvoltare.

În acelaşi timp, preocupările actuale ale structurilor parlamentare, inclusiv ale Subcomisiei pentru Populaţie şi Dezvoltare, de cunoaştere şi valorificare a experienţei în domeniu a parlamentelor din ţări donatoare trebuie completate cu programe de consolidare instituţională care să aibă în vedere şi Parlamentul, alături de ceilalţi actori cu un rol şi responsabilităţi legate de asistenţa pentru dezvoltare.

4. Poziţia României faţă de agenda internaţionala a populaţiei şi dezvoltării

Multe dintre problemele dezbătute la Conferinţa de la Bucureşti, din 1974, au rămas de actualitate, dar cu perspective şi moduri de abordare noi, determinate de fenomenele globalizării şi noile provocări mondiale (precum schimbările climatice, securitatea energetică, securitatea alimentară, criza economico - financiară, pandemiile).

România susţine necesitatea realizării integrale a recomandărilor din Programul de acţiune de la Cairo şi abordării obiectivelor populaţiei şi dezvoltării, la nivel internaţional, în corelare cu noile provocări globale.

De asemenea, România s-a angajat alături de partenerii europeni să îndeplinească Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului (dintre care multe sunt relevante pentru domeniul populaţiei) şi să susţină îndeplinirea lor în statele în curs de dezvoltare.

Este, totodată, determinată să-şi îndeplinească angajamentele asumate în acordarea de asistenţă pentru dezvoltare, inclusiv prin împărtăşirea experienţei acumulate în procesul de tranziţie şi de aderare la Uniunea Europeană.